Vocea numarul unu a jazzului romanesc intampina primavara cu un nou album: ZAMORENA. Combinatie muzicala fierbinte si patimasa, albumul seamana cu firea interpretei, care la 50 de ani arata ca la 35. In gradina casei sale imprejmuita cu ziduri albe, pe care Anca a pictat fluturi si flori uriase, meri cu mere rosii si cai care pasc iarba de un verde-crud, simti ca primavara este in toate puterile sale. Stam de vorba despre muzica si despre viata, asa dupa cum le traieste ea, in felul ei original si plenar
Bucovina, paradisul meu!
- "Zamorena", ultimul tau album muzical, este o schimbare artistica radicala. Ce te-a impins catre ea?
- Inchipuie-ti ca iubesc atat de mult albumul acesta incat il ascult aproape in fiecare zi si inca nu m-am plictisit deloc de el. Si dansez de-mi rup pantofii, singura, acasa, sau cu prietenii, oriunde. Ma simt minunat si ma intreb: "Unde a fost fata asta pana acum? Ca tare-mi place de ea!". Si "fata asta" a aparut pentru ca Tom Boxer, un tanar ca un spiridus, cu o vivacitate si un vizionarism incredibil pentru varsta lui, dar si un profesionist in muzica, a venit, dupa un concert de-al meu de jazz, sa-mi propuna sa facem acest album impreuna - adica Anca Parghel Trio (Anca, Tudor si Ciprian Parghel) si trupa sa, Fly Project. El a stiut de la inceput ca va fi un mare succes. Pentru mine, sa lucrez cu asemenea oameni ca Tom Boxer si echipa sa e o incantare: nici o secunda nu e pierduta, tot timpul e valorificat la maximum. Ma stimuleaza sa dau tot ce am mai bun in mine ca artist. Iar ca om, sunt incantata sa ma aflu in preajma lor. Aveam nevoie de o infuzie de tinerete, ca sa-mi probez, alaturi de ei, pe muzica aceasta, muschii si scheletul: inca n-am ruginit, asa ca tineti-va bine!
- Esti nascuta in "dulcea Bucovina" a lui Eminescu si, in loc sa canti balade si doine, canti... jazz. Ce zestre de s
