Comentariile critice la adresa solutiei juridice in cazul parcului Bordei din Bucuresti facute de presedinte au starnit o adevarata furtuna mediatica. In mod inevitabil, s-au facut comparatii cu declaratii ale lui Ion Iliescu de la inceputul anilor 1990, care au dus practic la blocarea pentru o buna perioada de vreme a retrocedarilor proprietatilor confiscate in timpul regimului comunist. Cum era si de asteptat, s-a activat imediat falanga anti-Basescu de la Antenelelui Dan Voiculescu si obisnuitii critici de serviciu, care sunt in stare sa-i gaseasca ceva de reprosat sefului statului chiar si atunci cand bea un pahar cu apa. Insa, dincolo de tonul virulent al acestor atacuri care deja au intrat in rutina, ramane totusi o intrebare legitima: e firesc, e sanatos din punctul de vedere al democratiei ca presedintele tarii sa formuleze public, si inca atat de transant, o critica atat de dura la adresa unei decizii judecatoresti?

Raspunsul nu e deloc simplu. Avem de ales intre doua optiuni: trebuie sa primeze ideea ca orice astfel de interventie creeaza o presiune daunatoare, chiar periculoasa in acceptiunea unora, asupra justitiei sau e mai important dezideratul reformarii sistemului de justitie? Mai toate sondajele de opinie plaseaza justitia periculos de jos pe scara increderii la nivelul populatiei. Probabil ca o parte din perceptia negativa e artificiala. Atunci cand nu-ti convine o solutie juridica, cel mai usor este sa faci trimitere la coruptia din randul judecatorilor. In alte cazuri, decizii evident discutabile se datoreaza fie supraaglomerarii judecatorilor, fie nepriceperii acestora. Dar realitatea e ca toata lumea din sistem si din afara acestuia e convinsa ca sunt multe lucruri de reparat si de reformat in justitia romaneasca. In principiu, aceasta ar trebui sa fie sarcina Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Problema e ca institutia cu pricina