Instituţiile de la periferia Capitalei sunt supravegheate „la sânge“. Cele din centru sunt considerate mai liniştite, iar paznicii sunt mai relaxaţi.

Teoretic, toate şcolile din Bucureşti au măcar un paznic. În realitate, ca să pătrunzi în Şcoala nr. 150 din zona Eroilor, spre exemplu, nu trebuie decât să urmezi gloata de copii. Paznicii îşi permit câte o pauză, mai ales că evenimentele care ar putea periclita bunul mers al orelor de curs lipsesc. Cazul de la Şcoala nr. 150 ar putea fi considerat totuşi izolat.

Alta este situaţia în Şcolile nr. 109 şi nr. 190 din sectorul 4, unde paznicii nu părăsesc postul. Unele şcoli apelează la „muşchii“ firmelor private, altele se mulţumesc cu serviciile vechilor portari. În general, hotărârea aparţine asociaţiilor de părinţi şi ţine de numărul evenimentelor petrecute în trecut în respectiva unitate.

Liber din prea multă linişte

În Şcoala Generală nr. 150 „Sfântul Elefterie“ se poate intra fără prea mari probleme. Paznici sunt, însă nu întotdeauna la poartă. Dacă ai noroc, poţi pătrunde fără a fi întrebat „de sănătate“. La intrarea elevilor, în timpul pauzei de la ora 13.00, singura persoană care te măsura din priviri era vânzătoarea din chioşcul de la parter.

Două eleve de clasa a VIII-a, Ana- Maria şi Iulia, explică lipsa bodyguarzilor de la post: „Aici e linişte, nu prea se întâmplă multe şi oricum, pe lângă cei doi paznici ai şcolii, mai sunt şi două gărzi de corp ale fiicei lui Corneliu Vadim Tudor. Ai noştri sunt mai slabi aşa, dar ceilalţi sunt masivi“, detaliază fetele aspectele problemei.

Cât despre incidentele petrecute în această instituţie de învăţământ, elevele spun că „a fost o bătaie acum vreo doi ani. Câţiva băieţi de la clase mai mari au venit cu nişte cunoştinţe de prin Rahova, dar atunci au intervenit bodyguarzii“, încheie povestea