In ziua cand s-a deschis usa
Desi majoritatea povestilor de iubire publicate in revista poarta semnaturi de femei, m-am hotarat sa intru si eu in hora, in speranta ca experienta mea de barbat ii poate fi cuiva de folos; si ca sa spulber prejudecata ca sexul tare e insensibil la incercarile sentimentale ale vietii.
Pentru mine, casatoria a fost mai mult un impuls de moment, o tresarire de uimire, ca atunci cand, intr-o dimineata, deschizi fereastra dormitorului si observi ca au inflorit brusc zarzarii si prunisorii. Chiar si cei mai duri barbati trebuie sa fi incercat sentimentul - un amestec ciudat de bucurie fara obiect si neliniste vag conturata. Te trezesti rostind formula sacra ("Vrei sa fii sotia mea?"), dupa care, in tacere, incerci sa-ti revii. Nu te gandesti la nimic special. Constati doar ca ceva s-a schimbat, ca lucrurile din jurul tau nu mai sunt ce au fost, devenind dintr-o data nesuferit de grave, caraghios de solemne. E momentul in care iti dai seama ca, oricat ti-ai impune sa crezi contrariul, nu esti pregatit sufleteste; parca ai vrea sa mai astepti. E prea tarziu insa. Langa tine, iubita ta se agita, verifica si completeaza lista invitatilor, da telefoane, rasfoieste atenta reviste de moda, cautand modelul de rochie care i s-ar potrivi cel mai bine. E fericita, zambeste si nu-si da seama ca tu, de fapt, nu te regasesti inca in fericirea ei. Pentru tine, casatoria e o alta tara, un alt continent.
Poate m-am grabit. Poate ca trebuia sa mai astept, dar la 20 de ani, mi se parea ca nu mai am nici timp si nici rabdare, ca trebuia sa actionez imediat. Nici nu terminasem pe de-a intregul formula magica ("Vrei sa fii sotia mea?") si draga de Roxana se odihnea deja in bratele mele, coplesindu-ma cu promisiunile ei alintate si zeci de sarutari. Calatoria noastra matrimoniala deja incepuse - simplu si fara bagaje. In compartiment eram doar
