Denis Deletant, un cunoscator redutabil al istoriei moderne si contemporane a Romaniei, vorbeste, in exclusivitate pentru Cotidianul, despre comunism, lustratie, Securitate, ipocrizia Occidentului, dar si despre propriul dosar pe care l-a citit la CNSAS.

V-aţi ocupat foarte mult de problema comunismului românesc. Pentru dumneavoastră a fost o plăcere?

N-aş spune că a fost o plăcere; a fost o veche dorinţă a mea de a scrie despre o perioadă pe care am trăit-o şi eu. N-am fost doar observator al comunismului românesc; într-un fel, am fost şi implicat.

Am fost martorul suferinţelor mai multor români în perioada comunistă şi nu mi-am închipuit niciodată că o să vină un timp cînd o să am prilejul să parcurg documente oficiale privind epoca respectivă. Ceea ce vreau să fac este să rescriu într-un fel cele două cărţi pe care le-am scris despre comunismul românesc, dar vreau să dau acestor texte şi o notă mai personală...

Cîndva aţi fost persona non grata în România, la ordinul lui Ceauşescu...

Da, dar asta a fost numai la sfîrşit.

Aş vrea să pun însă pe hîrtie şi experienţele mele directe legate de mîncarea raţionalizată, despre restricţionarea circulaţiei, despre „trenul foamei“...

Dumneavoastră aţi scăpat de comunismul românesc?

N-am scăpat, aş spune. În sensul că mai am încă anumite reflexe care se trag din epoca respectivă. De pildă, cînd stau de vorbă cu prietenii mei într-un restaurant, obişnuiesc să mă uit peste umăr. Cînd veneam în România eram filat şi am rămas cu acel reflex. În plus, mai am prieteni care continuă să vorbească oarecum „camuflat“ şi „cifrat“ cînd se întîlnesc cu mine.

Dar România a scăpat de comunism?

A scăpat de comunism, în general, dar nu a scăpat întru totul de comunişti. Mai sînt în frunte oameni cu anumite reflexe comuniste, cu o anumită nostalgie pent