SORIN IONIŢĂ: "Multe se vor promite în această campanie pentru primării, iar în Capitală mai mult ca oriunde în altă parte".

Candidaţii vor veni cu tot felul de idei, care mai interesante, care mai trăsnite şi nefezabile. Unii vor face demagogie, pentru că altceva nu ştiu, alţii vor vrea să dea cu mătura anticorupţiei prin administraţia locală. Bătălia va fi dură, pentru că interesul e mare: bugetele cresc, inclusiv cele locale. De unde acum zece ani nici nu visai la mari investiţii, acum, că România a intrat în categoria ţărilor mediu dezvoltate, ele încep să fie posibile. Dacă în 1998 bugetul total disponibil în Bucureşti pâlpâia pe la 300 milioane dolari, în 2007 acesta s-a apropiat de 2 miliarde dolari. La sumele astea, deja joci în altă ligă.

Cu toate astea, se cere aici un avertisment: nu vor fi mari realizări în viitorul apropiat, indiferent cât de muncitor, bine intenţionat şi corect colorat politic e cel care câştigă cursa, dacă nu se schimbă nişte rotiţe de bază în maşinăria guvernării locale. Nu doar bulevardele, canalizarea şi panseluţele contează, ci şi modul cum sunt aşezate răspunderea şi resursele pe cele două niveluri alese - Primăria Generală şi sectoarele - şi în relaţie cu guvernul. Pentru că acum, instituţional vorbind, Bucureştiul arată ca o canapea pe care s-au bătut doi câini: o chestie făcută harcea-parcea şi lăsată de izbelişte cum s-a nimerit, fără un plan anume.

În ordine, eu văd trei mari priorităţi pentru mandatul care urmează. Prima constă în continuarea şi accelerarea lucrărilor de infrastructură începute, după o lungă perioadă de stagnare în decada ’90 (din motive şi subiective, şi obiective: nu erau bani). Cu chiu şi vai, cu funcţionari incapabili, cu contractori ba corupţi, ba depăşiţi de situaţie, în corul general de înjurături, ele trebuie finalizate. Iar când or să fie gata, asta nu va marca