Nu doar Gigi Becali e sursa răului în fotbal. Dar e personificarea lui Mai mulţi confraţi, îndeosebi din presa sportivă, au vorbit adesea despre efectul benefic pe care implicarea lui Gigi Becali l-ar fi avut asupra fotbalului românesc.
A devenit un clişeu să spui că patronul stelist a investit, a oprit vânzarea jucătorilor peste hotare, construind o echipă competitivă pe plan european – e drept, până la un anumit nivel. Iar exemplul său ar fi fost urmat de alţi şefi de cluburi, ceea ce a făcut posibil acel sfert de finală din Cupa UEFA dintre Rapid şi Steaua şi a dinamizat competiţia internă.
Aceste afirmaţii, nu lipsite de adevăr, sunt însă incomplete fără a privi şi faţa cealaltă a monedei. În primul rând, creşterea bugetelor cluburilor a mers mână în mână cu creşterea economică a României din ultimii ani. Fenomenul a dus, pe de o parte, la mărirea numărului de oameni cu putere financiară şi, pe de altă parte, i-a făcut şi mai bogaţi pe cei deja bogaţi. Priviţi doar la cum au crescut averile primilor 100 de magnaţi ai României în ultimii ani!
Cei dornici să-şi facă imagine prin fotbal au asigurat bugete mai mari pentru că pur şi simplu au avut de unde. Industria publicităţii, care alimentează şi ea bugetele fotbalului, s-a dezvoltat, la rândul ei, odată cu creşterea consumului. În plus, descentralizarea a permis mai multor administraţii locale să investească în cluburi şi stadioane – din interesul unor edili de a-şi face imagine sau din cine ştie ce alte motive.
Un lucru e cert: au intrat mai mulţi bani în fotbal pentru că în România se învârt mult mai mulţi bani. Iar toate acestea s-ar fi întâmplat indiferent dacă Gigi Becali ar fi fost sau nu implicat la Steaua.
Mai mult, tot ceea ce s-a petrecut în această primăvară (şi nu numai!) arată şi partea nocivă a prezenţei latifundiarului din Pi
