Pentru a nu te rătăci pe traseele montane, e bine să apelezi la un ghid calificat. Firesc ar fi ca şi pentru traseele politice să funcţioneze ghizi calificaţi, care să te desluşească, atunci Pentru a nu te rătăci pe traseele montane, e bine să apelezi la un ghid calificat. Firesc ar fi ca şi pentru traseele politice să funcţioneze ghizi calificaţi, care să te desluşească, atunci când eşti pe cale de a te rătăci.
Te afli la răscruce şi nu ştii încotro s-o apuci: săgeata albastră te duce la pieptul puhav al lui Tăriceanu, marcajul portocaliu te îndrumă spre mărunţenia lui Boc şi spre maxilarul încleştat al lui Stolojan...
Potrivit ca ghid ar fi fost George Pruteanu, dar a murit, săracul.
Pe mine mă amuză din cale-afară fascinantul spectacol al trădării, reprezentat scenic o dată la patru ani, precum olimpiadele. Imediat ce rezultatele scrutinului se afişează, mari amploaiaţi de prin Peremeul din Deal şi Pesedeul din Vale numai ce simt deodată că îi strânge izmana doctrinei şi au nevoie de alta nouă.
Aşa se conservă slana capitalistă, în E-urile ipocriziei. Aşa intră militanţii PSD în pălăria magicianului Băsescu, de unde ies fără „S”-ul din mijloc, substituit cu o codaşă literă „L”.
Dar timpul are o combustie aparte, nemaiavând răbdare până după alegeri. Chiar şi acum, când pe locurile de pe listele de alegeri e tot atâta măcel ca pe nişte bilete în staţiune, au loc cele mai scabroase inversiuni şi perversiuni politice.
E un desfrâu care i-ar înnebuni imaginaţia sexologului Bebe; un desfrâu unde nu se mai ştie cine penetrează şi cine se lasă penetrat. E o foame disperată de acuplări, e-o continuă invenţie de poziţii. Nici un spasm nu rămâne pe dinafară, niciun geamăt nu-i lăsat să piară de solitudine.
E-un şou erotic de zile mari, care terfeleşte cearşaful şi-aşa nu tocmai curat
