Incontinenţa urinară sau pierderea necontrolată de urină este o afecţiune frecventă în rîndul femeilor. Cu toate acestea, puţine femei îndrăznesc să vorbească despre această boală stînjenitoare cu medicul lor Incontinenţa urinară sau pierderea necontrolată de urină este o afecţiune frecventă în rîndul femeilor. Cu toate acestea, rămîne un subiect tabu. Puţine femei îndrăznesc să vorbească despre această boală stînjenitoare cu medicul lor. Din jenă sau din neglijenţă evită controlul medical, suportînd simptomele neplăcute ale incontinenţei urinare. Cel mai mic efort, uneori simplul mers pe jos, rîsul, strănutul sau tusea, provoacă pierderi urinare necontrolate.
În alte cazuri, incontinenţa se manifestă prin nevoia stringentă de a urina ca urmare a unei contracţii bruşte a muşchilor vezicii urinare. Incontinenţa poate fi însoţită şi de durere la urinare (disurie), urinări dese şi atît de imperioase, încît e posibil ca femeia să se scape pe ea. Astfel de manifestări sînt invalidante, afectînd calitatea vieţii pacientelor. Chiar şi o ieşire în oraş sau o vizită la prieteni constituie o problemă pentru femeile cu incontinenţă urinară. Iar viaţa sexuală devine un coşmar.
Ruptura de perineu
“Principala cauză a incontinenţei urinare la femei este ruptura de perineu, care se traduce prin slăbirea musculaturii de la nivelul perineului şi prolapsul genital (coborîrea uterului şi a vezicii urinare în vagin). Ruptura de perineu apare frecvent la femeile care au născut fără supravegherea medicului sau au avut o naştere incorect dirijată. Însă ruptura de perineu poate să apară şi la femeile care nu au născut sau la un interval mare de la naştere, de exemplu la menopauză”, spune conferenţiar doctor Daniel Popescu, medic primar ginecolog, directorul Policlinicii “Şerban Vodă”.
Ruptura de perineu cauzează diferite grade de incontinenţă urinară. Simptoma
