Targul International de Carte pentru Copii (31 martie - 4 aprilie 2008)
In aprilie, la Bologna
Recunosc: fac parte dintre acele fiinte fericite, pe care Dumnezeu le-a ajutat sa calatoreasca de mai multe ori, in ani diferiti, in Italia. Si de fiecare data mi s-a parut ca tot El, Dumnezeu, a creat aceasta tara, atunci cand a despartit lumina de intuneric si apele de uscat. Splendoarea Romei, mistica Venetiei, fantasmele Florentei, trufia Syracusei...
Plecand la Bologna, nu stiam despre vestita cetate a Nordului decat ca este un important centru industrial al Italiei si ca se mandreste cu cea mai veche universitate din lume. Din cauza Nordului caruia ii apartine, mi-am inchipuit ca voi ajunge intr-un oras incruntat, acoperit de ceturi si nori, un oras oarecum rece si inospitalier, plin de palate austere din Evul Mediu. Un oras cutreierat de oameni de toate natiile, preocupati doar de afaceri pe scara larga, mai ales in domeniul industriei... Si, cand colo, m-am pomenit intr-un oras vioi, agitat si parca mereu zambitor, multumit de iuresul care-l copleseste. Un oras cu cer albastru, foarte curat, intretinut cu grija, cu cosuri de gunoi la tot pasul, cu gunoieri mereu prezenti, gata sa ridice orice hartie aruncata pe strada, imbracati in uniforme verzi, avand aerul unor figuranti dintr-o opereta de Nicolo Piovani. Bologna erudita - cum i se mai spune din cauza celebrei sale Universitati, Bologna opulenta (vezi bogatia produselor agricole si faima apetisantelor feluri de mancare bologneze), Bologna "rosie" - numita asa datorita ocrului puternic, batand spre rosu, al cladirilor sale magnifice - te primeste cu bratele deschise, cu parcul ei urias, in care platanii cresc pana la cer, iar trunchiurile lor par cioplite din acea marmura alba, nemuritoare, care atat de mult ii placea lui Michelangelo. Peste tot, magnolii inflorite si liliac gingas. Nat
