Ţi-ai găsit sufletul-pereche. Sînteţi împreună de o bună perioadă. Totul merge ca pe roate, vă iubiţi, sînteţi fericiţi, dar totuşi parcă vă lipseşte ceva. Pur şi simplu, aţi obosit să vă întîlniţi pe fugă sau numai în week-end

Ţi-ai găsit sufletul-pereche. Sînteţi împreună de o bună perioadă. Totul merge ca pe roate, vă iubiţi, sînteţi fericiţi, dar totuşi parcă vă lipseşte ceva. Pur şi simplu, aţi obosit să vă întîlniţi pe fugă sau numai în week-end. Vă doriţi să fiţi zilnic împreună. De aceea, luaţi în calcul posibilitatea de vă muta în aceeaşi casă. Este o decizie bună? Convieţuirea sub acelaşi acoperiş este o condiţie esenţială pentru menţinerea cuplului? Sau, dimpotrivă, rutina vieţii în doi va stinge pasiunea de la început? Aflaţi răspunsurile de la psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie din Bucureşti.

Modelul suedez

“Cuplurile care intenţionează să se căsătorească şi iau decizia de a se muta împreună au şansa de a porni cu dreptul în măsura în care nu se aruncă în această aventură cu capul înainte. Tot secretul este să ştie la ce să se aştepte şi să fie pregătiţi să se adapteze la noul mod de viaţă. Convieţuirea ambilor parteneri în acelaşi spaţiu este indicată ca etapă premergătoare căsătoriei şi ca un preambul în stabilizarea cuplului. Dar important este ca amîndoi să fie de acord şi să descopere plăcerea de a locui împreună. În felul acesta, decizia de a se muta împreună constituie unul dintre cei mai adecvaţi paşi pe care îi pot face partenerii înainte de a se căsători”, consideră psihologul Ştefania Niţă.

Convieţuirea celor doi sub acelaşi acoperiş este o “perioadă de probă”, în care el şi ea au prilejul de a se cunoaşte mai bine şi de a vedea dacă se potrivesc ca viitori soţi. Această perioadă de convieţuire comună înainte de căsătorie a fost studiată de psihologi. Ei o numesc “mod