Esecul lui Adrian Cioroianu la Externe, incheiat in mod putin glorios printr-o asa-zisa "demisie de onoare", ar trebui sa puna serios pe ganduri toate partidele. Dincolo de circumstantele imediate ale acestui caz (moartea intr-o inchisoare poloneza, prin greva foamei, a unui cetatean roman), e limpede ca domnul Cioroianu nu se potrivea deloc postului si ca numai incapatanarea liberalilor si a sa proprie de a-l contrazice pe presedintele Basescu (care, de la bun inceput, contestase competenta viitorului ministru de Externe) l-a adus in aceasta situatie deloc agreabila. Dar nu trebuie sa vedem aici numai un caz individual sau rezultatul eternului conflict dintre palate. Adevarul e ca partidele politice - toate partidele - au mari dificultati in a promova oameni deopotriva capabili sa fie ministri competenti, cat si sa aiba sustinere politica si sa joace un rol important in conducerea partidului. Regula la noi este ca cei cu influenta politica nu sunt ministeriabili sau devin ministri mediocri, cand nu dezastruosi, precum domnul Nicolaescu, actualul ministru al Sanatatii. Invers, atunci cind este neaparat nevoie de un ministru competent, se recurge fie la un om cu influenta politica redusa, precum fostul ministru de Externe Mihai-Razvan Ungureanu, fie chiar se recurge la "specialisti" fara carnet de partid. Cazurile clasice extreme: Andrei Plesu si Monica Macovei. In general, partidele tind sa nu aiba incredere in "specialisti" si prefera, ca in cazul domnului Cioroianu sau al propunerii liberale pentru Norica Nicolai, oameni de partid, care, oricat de incompetenti sau nepotriviti functiei ar fi, sunt macar controlabili si fideli. Iar pe specialistii autentici partidele tind sa-i tina in plan secund, sa-i marginalizeze sau chiar sa-i elimine cu totul. Asadar, alternativa este: sau specialisti fara partid, sau partid fara specialisti. Vinovate, pentru aceasta situatie ne