Daniel Sandru Semnalul guvernarii prin balbe, pe care o traim de aproape trei ani incoace, a fost dat de celebrele "razgandiri" ale premierului Tariceanu. A urmat apoi aplicarea, la nivelul executivului de dupa plecarea democratilor, a unui model decizional bazat pe credinta fiecarui ministru ca este un mic Dumnezeu in domeniul pe care a fost numit. Si se intampla ca, atunci cand toti acesti mici Dumnezei se aduna la Palatul Victoria, cetatenii sa priveasca un nesfarsit spectacol al gafelor si balbelor. Caci asa au inteles liberalii guvernarea. Bineinteles, o guvernare care sa acopere interesele fiecarui mic Dumnezeu in parte. Caci fiecare mic Dumnezeu dintr-asta a ajuns sa confunde functia sa numita - pe criterii stiute numai de mama naibii - cu posibilitatea de a aplica oricand principiul "daca nu-mi convine, ma pot intoarce la 180 de grade" (eu, personal, am auzit asta din gura lui Adomnitei, spusa asa de raspicat de mi-a-nghetat democratia-n vine!).
Numai asa a fost posibila balba taxei de prima inmatriculare. Sau, mai aproape de noi, balba cu tichetele cadou ale profesorilor, despre care am aflat mai intai ca nu se mai acorda, dintr-o ordonanta de saptamana trecuta in care se prevedea reducerea cheltuielilor publice, chestiune asupra careia s-a revenit zilele astea, cand Dumnezeii astia mici au fost trasi de maneca de aceia dintre liberali carora inca le mai pasa ca partidul se duce dracu'. Problema e ca ducerea asta pare ca nu mai poate fi oprita, cata vreme totul este la mana micilor Dumnezei-tonomat. In fond, numai prin puterea lor vremelnica puteau decide o enormitate care sa afecteze, in mod direct, o categorie sociala care a devenit una a rusinii. Numai prin puterea lor vremelnica puteau sa treaca, asa cum au si facut-o intr-o prima instanta, peste argumentul de natura pragmatica potrivit caruia nu ai voie sa faci astfel de gafe in plin
