Trei dintre cele cinci specii de rinoceri care mai trăiesc pe Terra sunt pe cale de dispariţie, numărul total al acestor mamifere fiind sub 18.000 de exemplare Rinocerul negru din Africa, Rinocerul de Java şi Rinocerul de Sumatra figurează pe lista roşie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, la capitolul “animale periclitate”. Aceasta înseamnă că, peste câţiva ani, dacă măsurile de protecţie se vor dovedi neputincioase, exemplare ale acestor specii vor mai putea fi văzute doar la Zoo.
Erbivor de talie mare, asemănător unui cuirasat viu, care ne aminteşte de megafauna din erele preistorice, rinocerul pierde lupta cu cel mai redutabil duşman al său, omul. Vânaţi, continuu, din antichitate, pentru proprietăţile “miraculoase” ale cornului lor cheratinos şi alungaţi, tot de om, din motive economice, din habitatul lor natural, rinocerii se împuţinează, astăzi, îngrijorător. În prezent, ei mai pot fi întâlniţi doar în Africa şi Asia, într-un număr total de 17.500 de exemplare, alţi 1.200 de rinoceri trăind în captivitate.
Legendarul „corn al inorogului“
Principala cauză a tragediei rinocerilor a fost, încă din antichitate, cornul pe care îl poartă în frunte. Proprietăţile curative şi afrodiziace ale acestuia, cunoscute şi utilizate în medicina tradiţională, de mii de ani, au dus la vânarea, fără măsură, a rinocerilor.
Cheratina din care este făcut acest corn conţine o proteină cu însuşiri imunostimulatoare, fiind folosită la combaterea febrei şi a convulsiilor. Iar cantitatea mare de fosfor din cornul de rinocer este un stimulator energetic, cu rol afrodiziac foarte apreciat.
Pe baza acestor proprietăţi considerate miraculoase, în bestiarul Evului Mediu s-a născut legenda inorogului, un cal cu corn în frunte, care adormea doar în poala unei fecioare şi numai aşa putea fi prins şi d
