La 20 aprilie, cu o săptămînă îna­inte de Paşti, creştinii îşi îm­po­do­besc casele cu crenguţe de salcie şi, cu mic cu mare, pornesc spre bise­ri­că. Săr­bă­toarea Floriilor, ce marchează simbo­lic Intrarea Dom­nului în Ierusa­lim, este una luminoasă, aproape magică. O po­veste po­pulară spune că demult, pe cînd Mai­ca Domnului, cu sufletul sfîşiat, a ­por­nit la drum ca să-şi vadă fiul răstignit, a trebuit să treacă o apă foarte ma­re.

La 20 aprilie, cu o săptămînă îna­inte de Paşti, creştinii îşi îm­po­do­besc casele cu crenguţe de salcie şi, cu mic cu mare, pornesc spre bise­ri­că. Săr­bă­toarea Floriilor, ce marchează simbo­lic Intrarea Dom­nului în Ierusa­lim, este una luminoasă, aproape magică. O po­veste po­pulară spune că demult, pe cînd Mai­ca Domnului, cu sufletul sfîşiat, a ­por­nit la drum ca să-şi vadă fiul răstignit, a trebuit să treacă o apă foarte ma­re. Degeaba s-a rugat de vieţuitoarele din jur, că nici una nu s-a îndurat de ­chi­nul prin care trecea. Doar o salcie bă­trînă şi înco­voiată şi-a lăsat crengile ­dea­supra apei, făurind o punte către malul celălalt.

Crenguţe de salcie

De atunci înainte, crengile de salcie nu lipsesc de la această sărbătoare. După ce sînt duse la biserică pentru a fi sfinţite, se aşază în locurile de comunicare cu exteriorul (în scop protector) sau se pun la icoană. Alteori, bătrînii se încing cu crengi de salcie sfinţită pentru a-şi tămădui durerile de şale. “Ramul de salcă adus din biserică la Florii este bun de dragoste, şi cei bătrîni ating cu el pruncii şi pruncele spre a creşte.” (Simeon Mangiuca – “Călindariu julianu, gregorianu şi poporalu românu… cu comentariu pe anul 1883”)

Mîţişorii de la salcia sfinţită au proprietăţi magice. Copiii sînt atinşi cu ei ca să crească mari şi să înflo­rească precum mîţişorii, rostindu-se formula magică: “Nu te pălesc eu, ci mî­ţişoarele, ca