Grupul german E.ON Ruhrgas este nemulţumit de mersul afacerilor sale în România. Cauza: menţinerea preţurilor sub nivelul costurilor de achiziţie ale gazelor. Paradoxal, într-o perioadă în care, pe plan mondial, toate companiile ce activează în domeniul gazeifer şi petrolier înregistrează creşteri spectaculoase ale profiturilor, în România marii operatorii din sectorul furnizării gazelor naturale înregistrează pierderi. Ceea ce spune multe despre cum funcţionează pi
Grupul german E.ON Ruhrgas este nemulţumit de mersul afacerilor sale în România. Cauza: menţinerea preţurilor sub nivelul costurilor de achiziţie ale gazelor.
Paradoxal, într-o perioadă în care, pe plan mondial, toate companiile ce activează în domeniul gazeifer şi petrolier înregistrează creşteri spectaculoase ale profiturilor, în România marii operatorii din sectorul furnizării gazelor naturale înregistrează pierderi. Ceea ce spune multe despre cum funcţionează piaţa gazelor şi cât de reală este competiţia în sector. Teoretic, activităţile de producţie şi cele de furnizare sunt de tip concurenţial, în timp ce reglementate sunt transportul, distribuţia şi înmagazinarea. Piaţa este 100% liberalizată, ceea ce înseamnă că fiecare consumator are dreptul să-şi achiziţioneze gazele de la oricare dintre furnizorii existenţi. În realitate, lucrurile sunt diferite, pentru că este greu să ai o competiţie reală în sectorul furnizării, atâta timp cât sursele de gaze sunt aceleaşi pentru toţi: gazul din producţia internă, vândut de Petrom şi Romgaz la un preţ recomandat de ANRE, şi gazul importat de la ruşi printr-un unic intermediar. În aceste condiţii, marjele de negociere ale furnizorilor la achiziţia gazelor sunt limitate, iar discounturile proprii obţinute de fiecare dintre aceştia nu sunt la dimensiuni care să asigure diferenţieri semnificative între preţurile de
