- Diverse - nr. 75 / 16 Aprilie, 2008 Sunt suparat uneori ca urmasii nostri, copii mari, n-au mai prins acea lume asezata si linistita. Era lumea satelor noastre, a parintilor si bunicilor nostri, nu viata de huzur a familiilor boieresti de altadata, ci acea oaza de liniste din ograda copilariei. Aerul era aer, apa era apa, mancarea naturala, joaca era joaca, dragostea-iubire, familia-celula stabila, societatea era condusa de oameni intelepti. Peisajul nealterat iti dadea viata, stresul nu era cunoscut - uneori linistea de mormant era stresanta, obiceiurile si datinile strabune faceau deliciul unor sarbatori. Munca campului, desi istovitoare, nu solicita concedii de odihna pentru lucratorii pamantului, deoarece toate marile activitati (campanii) erau ritualizate, claca era prima forma de asociere in scop productiv, iar placerea muncii indeplinite si bine facute, soldata cu o masa copioasa, alunga oboseala. Satul, cu origini preistorice, functiona ca un ceasornic, nimeni nu se amesteca in mecanismele sale ancestrale, era tras cand era nevoie de catre un intelept, alaturi de trasul clopotelor, care indepartau norii de furtuna. Ploile calde de vara stamparau setea culturilor si imbucurau gospodarii, iernile geroase tineau satenii la gura sobei, dupa ce s-au asigurat ca animalele din curte erau satule si adapate, si se agitau in miez de toamna cand nu biruiau sa culeaga roadele pamantului. Anotimpurile isi pastrau statusul cronologic al legilor fizicii si miscarii eterne, ne bucuram de frumusetea fiecarui anotimp. Ritualul marilor munci agricole, aratul, semanatul, recoltatul graului, cositul fanului, topitul canepii la rau, culesul viilor s.a. isi aveau placerile lor. Lipseau pe atunci marea incordare si ura, stresul nu ucidea, simtul umorului vindeca sufletele, morala satului intarea caracterele, dar religiozitatea si mai ales credinta intareau si pregateau suf