Recesiunea e deja o realitate in America. Diagnosticul a fost recunoscut. Unele voci, dintre cele mai autorizate, vorbesc chiar despre un declin prelungit si grav.

Disputa pe marginea crizei s-a intetit si ea. Relaxarea politicii monetare, practicata de Fed, e acum aspru criticata. Este invocat inclusiv "un crez gresit": acela ca "piata are capacitatea de a-si corecta singura greselile". La ce s-a ajuns? Turbulentele din aceasta primavara, din America, indica un simptom al instabilitatii financiare si economice. Fed nu are insa nici un gand sa plece steagul. Tabara sa e puternica. S-a facut auzit si glasul fostului sau sef, Allan Greenspan, care sustine ca actuala criza din SUA nu are la baza cauze monetare. El vede erorile in deciziile investitionale. si vorbeste despre "euforia investitorilor", generata de un optimism exuberant specific perioadelor lungi de crestere economica.

Dezbaterea a inceput. E abia ora confruntarilor. Va mai trece timp pana sa vina ora concluziilor. Cert este ca, in America, surplusul de performanta, una dintre uriasele sale resurse de bogatie, ce se bazeaza cu deosebire pe o buna organizare a muncii, a dus periodic, in trecut, la momente de exuberanta investitionala ce au depasit limitele rationalitatii. Chiar companii americane dintre cele mai vestite, care de-a lungul timpului au aruncat serii intregi de spirite viguroase in valmasagul competitiei economice, au cazut in aceasta capcana. Ele au invatat sa nu faca nici un gest lipsit de semnificatii; si, mai ales, sa nu faca gesturi intamplatoare. Cultura firmelor americane, o intelepciune straveche si rodnica, a acordat mereu organizarii perfecte cea mai mare atentie. Haturile au fost insa adeseori scapate si crizele s-au dovedit inevitabile.

Americanii stiu de multa vreme ca o buna organizare a muncii nu este posibila fara decizii bune. Fara un bun management al cal