Se pare că se apropie dimineaţa de după majorat în piaţa bancară din România, iar câteva mahmureli sunt inevitabile. Dacă acum puţin timp sectorul bancar românesc fredona voios piesa „O lume minunată“ a lui Marius Ţeicu, se pare că în ultimul timp a venit vremea unui cu totul alt şlagăr al anilor ’80: „Ce mică-i vacanţa mare!“ Astfel, deşi unora probabil că li se pare stupefiant, bancherii români se confruntă cu începuturile unei noi

Se pare că se apropie dimineaţa de după majorat în piaţa bancară din România, iar câteva mahmureli sunt inevitabile.

Dacă acum puţin timp sectorul bancar românesc fredona voios piesa „O lume minunată“ a lui Marius Ţeicu, se pare că în ultimul timp a venit vremea unui cu totul alt şlagăr al anilor ’80: „Ce mică-i vacanţa mare!“ Astfel, deşi unora probabil că li se pare stupefiant, bancherii români se confruntă cu începuturile unei noi pieţe, în care profiturile nu mai vin tocmai ca viitura după inundaţii.

Deja tonul este dat – şi nu sună bine. Aproape în acelaşi timp în care Banca Naţională avertiza că se diminuează surplusul de lichiditate în lei din sistem, firma de consultanţă CapGemini a făcut public un raport care afirma că băncile vor trebui să recurgă la tot felul de „năzdrăvănii“ pentru a rămâne competitive, cum ar fi să reducă din comisioane sau să încerce să afle care ar fi nevoile clientului şi cum ar trebui să răspundă la ele. Toate acestea ca şi cum nu era de ajuns ritmul de marş funerar al ştirilor despre efectele crizei globale a creditării, despre o iminentă recesiune americană sau despre injecţiile de lichiditate de la mai toate băncile de pe Wall Street şi nu numai.

Una peste alta, se pare că se apropie dimineaţa de după majorat în piaţa bancară din România, iar câteva mahmureli sunt inevitabile, deşi sunt şanse mari