De cateva zile, un grup de babe analiste il caineaza pe Cristian Diaconescu, isi fac cruci si se stramba ca-n fata unei colive cu e-uri la ideea ca un ins delicat ca un mugur de bambus, cu limba curata si libera de pozitia stand in fund ar putea deveni primarul Capitalei.

Si constata singurul lucru bun din toata afacerea: ca la cat de binecrescut e candidatul PSD, buldogul Vasile Blaga va avea retineri la a-i sfarteca beregata, iar astfel, campania electorala ar avea sanse mari sa se desfasoare in curtea bisericii, printre ghivece cu "mimosa pudica".

Deoarece Cristian Diaconescu e gingas ca o lebada, prin urmare n-are ce cauta printre birocratii locali, inseamna ca portretul-robot al edilului-sef al Capitalei, in mintea babelor respective, e foarte colorat.

In primul rand, candidatul ideal trebuie sa fie seful vidanjorilor. Iar la intalnirea cu ziaristii trebuie sa apara murdar, mirosind a rahat, sa-si stearga cu coltul camasii mizeria de pe fata, si sa se scuze cu "iertati-ma, dar s-a spart o teava si s-a rupt furtunul de la vidanja".

Daca are si mainile pline cu ulei de motor, urla ca un apucat, semneaza actele de stare civila pe piept, bea bere "Noroc", ragaie ca un porc, slobozeste vanturi si oficiaza casatorii cu bata de baseball, e ca si ales! Dar daca face balet, in timp ce Ludovic Orban ii canta la chitara, nu e conform!

Vanghelie nu era bun ca e prea prost, Diaconescu nu-i bun ca are staif si se da cu parfum, iar Mitrea ar fi fost ok, ca daca le tragea doua manivele in cap la consilierii locali se umplea Bucurestiul de strazi reparate si sosele de centura.

Oare cand li se introduce in minte bucurestenilor ca nu merita mai mult, cei care o fac realizeaza ca, din postura de lideri de opinie, arunca cetateanul intr-o spirala de unde nu poate iesi decat cu dinamita?

Ca pana la urma, din cauza