Silvia Weiss este o mai veche prietenă a revistei noastre. Acum, în prag de Pesach, am apelat din nou la bunăvoinţa ei şi, ca de fiecare dată, ne-a ajutat preparînd reţetele tradiţionale Paştelui evreiesc.
Silvia Weiss este o mai veche prietenă a revistei noastre. Acum, în prag de Pesach, am apelat din nou la bunăvoinţa ei şi, ca de fiecare dată, ne-a ajutat preparînd reţetele tradiţionale Paştelui evreiesc. Acesta începe de fiecare dată cu Sederul, masa ritualică (seder se traduce ca “ordine”), care se ţine de obicei în familie, în primele două zile ale Pesachului. Lectura obligatorie de la masa festivă este Haggadah (în traducere “a spune”, “a relata”) – istoria principalelor evenimente din viaţa evreilor, cu accent pe perioada sclaviei din Egipt şi a eliberării –, cu obiceiurile specifice Sederului. Nu vor lipsi nici cele patru cupe cu vin (în mod tradiţional, în aceste cupe se storceau struguri, acum se foloseşte uzual vinul), ierburile amare şi matzah – pîinea nedospită.
Tradiţie
Sederul începe cu rostirea Kadesh-ului – binecuvîntarea pentru vin, în cinstea sărbătorii, urmată de Urechatz – spălarea mîinilor (mai întîi, fără binecuvîntare).
Apoi se trece la înmuierea Karpas-ului (rădăcini amare – amestec din cartofi, napi şi ridichi, eventual şi rădăcină de pătrunjel) în apa sărată. Rădăcinile amare amintesc de mîncarea puţină şi săracă a evreilor aflaţi în Exod, dar şi de primăvară – renaşterea naturii. Cel care înmoaie legumele în apa sărată spune şi o binecuvîntare, după care muşcă din ele. Apa sărată simbolizează lacrimile evreilor – atît cele de durere, din timpul sclaviei, cît şi cele de bucurie, din ziua eliberării.
Urmează Yachatz, momentul în care una dintre cele trei matzah de pe masă este ruptă în două părţi. O bucată va fi pusă de o parte şi păstrată pentru desert. Matzah este o pîine nedos
