- Diverse - nr. 75 / 16 Aprilie, 2008 De multi ani are senzatia ca poate fi incapatanat daca doreste, si ca, daca e vorba sa-si organizeze o aparare, ar gasi comori de indaratnicii machiavelice la indemana. Poate sa fie mut cu indarjire daca vrea, dar i se pare nedemn. Daca isi ia viata felie cu felie, nu-i e rusine de ceea ce a facut, dar doreste ca si de acum incolo drumul sau sa fie limpede ca apa de izvor. Uneori priveste incremenit, cuprins de spaima, la gandul ca s-ar putea petrece in oras un lucru teribil pe care el sa nu-l cunoasca. I se citeste atunci dezgustul pe chip, dupa felul cum isi ridica umerii, dupa cum se infoaie, indreptandu-se spre un tel anume... Da mana, sincer si afectuos cu toata lumea, ca si cand n-ar exista intre el si oameni nicio instrainare; si dupa ce le spune cat de mult se bucura de triumful lor, ii roaga sa-si spuna pasurile, sa-i dea de stire, cu amanunte precise, cum stau lucrurile in privinta fiecaruia. Stiindu-le problemele, se simte liber din nou, fiind el insusi, iar unitatea si demnitatea ii sunt restabilite pentru a-i implini sentimentul de reusita. De multe ori are senzatia ca n-ar putea sa-si paraseasca functia, chiar daca s-ar simti inclinat s-o faca, din cauza retelei de impliniri si dezvaluiri tesute intre el si populatie. Prin subtilitatea sa, a gasit cai pentru ca informatiile pe care le dobandeste sa fie de-a dreptul o ocrotire si un sprijin in tot ce au cladit impreuna. Astfel, merge pana acolo incat sa zambeasca umil ca si cum ar simti realmente o stinghereala pentru multimea realizarilor sale. Concluzia la care ajunge deseori este ca toate desfatarile se afla intr-o interdependenta, si ca oamenii, cu cat au mai mult, cu atat vor sa mai aiba inca. Nu poate sa priceapa cum poate cineva sa urasca ce-i place sau sa-i placa ce uraste; mai presus de orice il doare - caci are si el gingasiile sale morale - sa vada cum po