Opposites Attract, contrariile se atrag – e în regulă. Dar ce se întâmplă apoi? E de râs sau de plâns? Şi una şi alta, spun artiştii de la Teatrul Metropolis, unde a fost montată piesa lui Bruce Kane.
O piesă asemănătoare unei bune emisiuni de divertisment, alcătuită dintr-un montaj de schiţe dramatice cu personaje în două dimensiuni, bine articulate de temă: nepotrivirile din cuplu.
Şi există şi o supratemă, care leagă totul într-un spectacol: dragostea iscată de atracţie, ucisă tot de ea. Cuplurile sunt alcătuite din persoane de ambele sexe, trăindu-şi cel mai des singurătatea în doi, incapabili să comunice prin vorbe sau gesturi; nici măcar descărcarea prin sex nu funcţionează.
Autoarea spectacolului, Dorina Chiriac, construieşte cu aplicaţie şi inteligenţă situaţia comună, cuplurile joacă diversitatea în aceeaşi cheie, tema spectacolului se desenează cu precizie, ordonând varietatea destinelor creionate sumar. Interpretând persoane diferite, actorii joacă situaţia fără explorări inutile în biografie.
Soţia şi amanta unui avocat îndrăgostit mai curând de automobilul său marca BMW îşi schimbă locurile, fără ca acesta să observe. E comic. Un cuplu porneşte de la convingerea că se potrivesc de minune, descoperă apoi că au preferinţe cu totul deosebite, îşi mitraliază opţiunile fără a se asculta unul pe altul, convinşi, în continuare, că se potrivesc.
E comic. În mai toate situaţiile clişeele însoţind reprezentarea dragostei modifică şi parazitează trăirea. Se tot vorbeşte despre dragoste şi aproape nimeni nu izbuteşte să nimerească acele cuvinte care s-o exprime cu adevărat, există un singur cuplu cu o apariţie constantă: el e îndrăgostit într-adevăr de ea, e dispus la orice sacrificiu, e gata să renunţe la propriile gusturi şi preferinţe, dar ea nu face decât să evoce experienţele traumatizante trăite cu ultima ei relaţie stabilă.
