Dacă iese banul, ce mai contează viaţa şi sănătatea oamenilor? Întrebaţi care este motivul pentru care intră în bătălia electorală, candidaţii lansaţi în aceste zile în cursa pentru primării dau invariabil un singur răspuns: pentru binele comunităţii. Dar alegătorilor li se prezintă întotdeauna doar binele ce va avea să vină.
Niciodată nu li se vorbeşte despre binele care ar fi trebuit deja să fi sosit în urma promisiunilor de acum patru ani. Manevra se bazează pe memoria scurtă a oamenilor. Cine mai stă să-şi aducă aminte ce au promis candidaţii la alegerile trecute, candidaţi dintre care, acum, mulţi cer o nouă învestitură?
În numeroase oraşe, începând cu Bucureştiul, viaţa s-a înrăutăţit, nu s-a îmbunătăţit. Oamenii stau în trafic, trăiesc înconjuraţi de gunoaie, nu găsesc locuri în grădiniţe, violenţa a pătruns în şcoli, strãzile sunt şantiere fără sfârşit.
Iată că mandatele edililor au fost de fapt nefaste, în ciuda promisiunilor electorale. Unde sunt miile de locuri de parcare, pasajele sub şi supraterane, unde sunt drumurile, parcurile, spaţiile verzi, locurile de joacă, promise acum patru ani sau acum opt ani? Bucureştenii şi nu numai ei au cheltuit sume imense pentru programele de strângere a câinilor maidanezi, al căror campion a fost Traian Băsescu. Rezultatul?
Brigitte Bardot a aflat pe unde este Bucureştiul, fără a-l impresiona pe primarul de atunci care ar fi preferat ca întâlnirea cu franţuzoaica să se fi produs cu vreo 30 de ani mai devreme. Astăzi, câinii au ajuns să sfâşie de vii copiii celor cărora un primar ca Radu Mazăre le cere votul ca să mai conducă oraşul încă un mandat! Se vor găsi mulţi care să facă apel la duioşie vorbind despre câinii comunitari.
Copilul sfârtecat de viu are parte de sudălmi după moarte din partea primarului. Dar nu scoate nimeni o vorbă des
