Demisia plina de retorica a ministrului de Externe Adrian Cioroianu nu rezolva, in pofida asteptarilor naivilor, nimic din criza "sistemica" a MAE. Nici zelul cu care toata lumea s-a pus de acord sa il aduca in scaunul de la Externe pe Lazar Comanescu nu inseamna altceva decat ca Basescu si Tariceanu amana deocamdata noua repriza pugilistica pentru care si-au dovedit din belsug aptitudinile, dand – pe ultima suta de metri – publicului din tribune un nume nou, tocmai bun de masticat. "Desemnarea… este rezultatul unui consens rapid obtinut la nivelul institutiilor care au atributii de a decide", a atras atentia presedintele tarii, confundand, de asta data, in mod deplin rapiditatea cu eficienta. Din pacate, dupa cum stie orice industrias din ultima suta de ani, degeaba maresti viteza la banda daca ceea ce produci va ramane pe stoc. Dupa Razvan Ungureanu si Adi Cioroianu, un diplomat de cariera cu vechi state si angajamente precum Lazar Comanescu inseamna sa schimbi productia de piulite cu suruburi, nu si sa descoperi o piata care sa iti absoarba marfa.
Dar poate ca nu o piata unde politica externa romaneasca sa aiba trecere cauta mai-marii nostri. Din cele declarate mai sus de locuitorul de la Cotroceni, principala satisfactie este ca institutiile cu atributii de decizie au… decis; si inca iute. Asta, dupa atatea ezitari si haraieli, dupa flecareala de doi bani si balacareala de 24 de carate cu care ne-au obisnuit, nu trebuie trecuta cu vederea. Iata, institutiile statului se pot mobiliza, la rigoare, pentru a hotari lucruri importante. Ati crezut ca asta ar trebui sa fie regula? si eu, dar uite ca, subliniind-o atat de decis, Base ne atrage atentia ca e un fapt mirabil la mijloc.
Oare ce sa fi fost atat de stimulativ incat toti decidentii, cu mic, cu mare, sa se puna de acord intr-un timp-record pentru politica damboviteana? Dupa mine, anul electo
