Intre 23 si 25 aprilie 2008, scriitorul turc Orhan Pamuk se va afla in Romania. Este prima vizita a unui laureat Nobel la Bucuresti. Orhan Pamuk este descoperirea Editurii Curtea Veche si a coordonatoarei colectiei „Byblos“, Livia Szász. Optiunea pentru Pamuk, pentru traducerea lui in romaneste, contine o poveste. O poveste de succes, care se bazeaza pe valoarea literara a autorului. Incercam, prin interviul pe care il publicam in acest numar al revistei, sa realizam o avanpremiera jurnalistica la prezenta in Romania a lui Orhan Pamuk si, poate, sa aratam ca editorii au nevoie, pentru impunerea unei traduceri, de fler, de noroc si de intuitia valorii.
Cind ati luat decizia publicarii seriei dedicate lui Orhan Pamuk?
Decizia editoriala a fost luata in anul 2003. in 2004, aveam deja semnate contractele pentru o serie de autor, cu agentul de la Londra al lui Pamuk, Andrew Wylie.
Contractul s-a semnat inainte de Premiul Pacii, acordat lui Pamuk la Frankfurt, in 2005, si inainte de Nobelul primit in 2006.
intr-adevar. Aici trebuie sa fac o scurta paranteza si sa spun ca in 2006, imediat dupa ce Pamuk a primit Premiul Nobel, un jurnalist roman scria – si aici aproape citez: un turcalet obscur a cistigat Premiul Nobel. in 2006, Pamuk era departe de a fi „un turcalet obscur“. A inceput sa fie tradus in Occident de la inceputul anilor ’90. La inceputul anilor ’90, Pamuk a primit Prix de la Découverte Européene. Au mai urmat si alte premii. La inceputul anilor 2000, era tradus in peste 20 de limbi.
Care a fost declicul? Ce v-a facut, ca editor, sa optati pentru Orhan Pamuk?
Eu am venit la Editura Curtea Veche in 2003, gindind o colectie de literatura universala: „Byblos“. Intentia mea, avind acordul si sprijinul patronilor editurii, a fost sa ne uitam si in alte directii decit pe listele de bestselleruri ale revistelor anglo
