Rezolvarea situaţiei câinilor fără stăpân rămâne blocată în proiecte. Autorităţile şi ONG-urile se întrec în iniţiative legislative, dar niciuna nu are şanse să fie aplicată în acest an electoral. Între timp, câinii se înmulţesc şi muşcă. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu

„Ce facem cu maidanezii?“ a devenit, în ultimele zile, întrebarea naţională, după ce o fetiţă de 6 ani a murit sfâşiată de câini la marginea Constanţei. EVZ a dezbătut această dilemă, ce se întinde nerezolvată de 19 ani pe străzile României, într-o campanie de presă încheiată în coadă de peşte. Autorităţile şi ONGurile pentru protecţia animalelor par înţepenite într-o dispută sterilă, fără şanse de progres, câinii se înmulţesc, iar odată cu ei şi proiectele pentru gestionarea fenomenului. Concret, nimeni nu face nimic în aceste zile, breasla politică fiind luată cu campania. E o perioadă în care nu e bine să tranşezi o chestiune atât de sensibilă precum eutanasierea sau graţierea maidanezilor.

Modelul Oradea nu muşcă

În funcţie de autor, proiectele ce vizează rezolvarea fenomenului câinilor vagabonzi prevăd sterilizarea şi întoarcerea lor în stradă sau găzduirea lor în adăposturi pe perioade nelimitate. Un singur proiect de lege, iniţiat de un senator PD, dar respins de comisiile din parlament, admitea eutanasierea câinilor neadoptaţi. În rest, celelalte iniţiative legislative gravitează în jurul menţinerii câinilor în comunităţi.

Un model de succes e considerată metoda aplicată de patru ani la Oradea, unde Fundaţia pentru Protecţia Câinilor Comunitari (FPCC) a colaborat cu primăria sterilizând câinii de pe străzi şi din curţile oamenilor. De la 4.000 de câini câţi avea iniţial pe străzi, Oradea mai are azi 400, dar tot pe străzi. Secretul, spune autorul programului, e că maidanezii agresivi au fost reţinuţi în adăpost, la reeducare.

2% pentru