Daca viata noastra este precum un fluviu ce curge spre ocean, atunci sunt unii care aleg sa traiasca mereu in locurile cele mai periculoase, in zona cascadelor si a valtorilor. Involburarea atrage unele structuri umane, palpitul si imprevizibilul par a fi painea lor cea de toate zilele.
Timpul curge altfel intr-o cascada. Tensiunea locului pare a te incorda la maximum, respiratia taiata brusc de pericolul din orice secunda genereaza, pentru unii semeni, noi sensuri ale lui a fi. Viata ca o cascada este si viata celor care conduc. Putina lume realizeaza ca vartejurile politicului iti lasa rareori alternative comode, ca agenda unui conducator – oricare ar fi el, nu numai din spatiul politic - ii confera din ce in ce mai ascunse oaze de retragere, lagune de calm si reculegere.
Una din iesirile din labirintul cascadelor vietii este generozitatea. Un om generos stie care ii sunt resursele si le imparte cu bucurie catre lumea inconjuratoare. Generozitatea sincera, reala, iti confera nobilitate. Adevaratii aristocrati, din toate timpurile, liderii cu vocatie, elitele – oricare ar fi breasla din care fac parte acestea: fie cizmari, fie savanti – elitele reale, iar nu inchipuite, au ca numitor comun generozitatea.
Una dintre calitatile de baza ale celui pus sa-i conduca pe altii este generozitatea. Conducatorul uita de discursul concurential in fata celor pe care ii pastoreste, chiar daca, macar din emulatie, l-a practicat pana a ajunge in acea functie. Vocatia autoritatii s-a conjugat cu vocatia generozitatii in toate momentele istorice, acolo unde nu a cazut in capcana mesianismului, a derivelor totalitare ori a jocurilor ieftine. Adevaratii conducatori stiu sa fie generosi cu toti semenii lor, fie ei prieteni, fie dusmani. Caci intelepciunea isi numara printre vectorii constitutivi, determinanti, generozitatea.
A fi generos
