Dupa parerea mea, misiunea ambasadei Romaniei din Republica Moldova e una dintre cele mai difilice. Eu cred ca aici ar trebui sa fie trimisi diplomati de elita si oameni de suflet. Diplomatii de elita se feresc, insa, sa vina la Chisinau. Perioada pe care am petrecut-o la Chisinau in calitate de consilier al ambasadei a fost foarte interesanta si, in acelasi timp, incomoda pentru un scriitor. Nu e simplu sa lucrezi intr-un loc in care orice miscare e monitorizata si supravgheata de mai multe camere de luat vederi, vorbesc, desigur, la un mod simbolic. Experinta de la ambasada poate fi asemuita, pina la un anumit punct, cu cea a unui participant la o emisiune Big Brother. Diferenta e ca la Big Brother inregistrarile se transmit de posturile de televiziune ce vizeaza marile public, pe cind informatiile pe care le capteaza diferite surse, unele aflate in interiorul misiunii, altele risipite in jur, merg pe alte canale. Oricum, intrind in acest joc, trebuie sa fii constient ca esti supravegheat. Te supravegheaza serviciile specializate din ambasada, serviciile secrete ale tarii tale ce-si indeplinesc misiunea in tara unde ai fost trimis, serviciile tarii in care se afla ambasada, serviciile tarilor vecine etc,, etc. Mergind pe strada, nu stii cu cine te intilnesti. Stai de vorba cu un corespondent de presa din Romania sau cu reprezentantul unei agentii sau companii si realizezi, dupa un timp, ca omul cu care te-ai intilnit si ai discutat despre una-alta se afla in misiune. Dupa ce ai constientizat ca esti supravegheat, te misti cu precautie. Dar la un moment dat te obisnuiesti cu atmosfera si autocenzura nu mai functioneaza. Am avut surpriza, de pilda, sa aflu, dupa citiva ani, ca scriitorul cutare, care ma invitase cu insistenta la o actiune caritabila organizata de un ONG de prestigiu, fusese captat in serviciile secrete ale unei tari vecine. Sau ca altul, fiind implic