» Branza produsa de fermierii din zona Nasal poate rivaliza cu cele mai fine marci frantuzesti. In zona Apusenilor, telemeaua de bivolita este un soi de mozarella ardeleneasca. La Sibiu, oierii pastreaza o reteta de pe vremea dacilor: branza in coaja de brad.

Unul dintre cele mai faimoase feluri de branza din Transilvania este cel produs la Nasal. Preparata intr-o grota din nordul judetului Cluj, branza capata o crusta de mucegai si are un gust ce poate rivaliza cu cel al branzeturilor frantuzesti. Branza de Nasal a devenit o marca inregistrata a unei companii de lactate din Cluj.

Istoria branzei de Nasal incepe cu o legenda. In Evul Mediu, niste tarani din satul Nasal, situat azi in comuna Taga, au furat o parte din branza de la stana nobilului care stapanea domeniul. Ca sa nu fie prinsi, au ascuns rotile de branza intr-o pestera din apropierea localitatii. Zile la rand, ei nu au cutezat sa intre in pestera si sa isi ia acasa prada, de teama ca vor fi prinsi. si-au luat totusi inima in dinti si au mers ca sa isi recupereze branza, dupa o vreme. Alimentul capatase, intre timp, o crusta si o culoare rosiatica. Atunci cand au gustat-o, satenii au descoperit ca branza avea un gust delicios. Unul dintre ei s-a laudat la crasma cu branza pe care o descoperise, iar vestea despre pestera miraculoasa care transforma gustul branzei s-a raspandit rapid. In cele din urma, hotii au fost prinsi si pedepsiti. Ei i-au marturisit nobilului secretul pesterii. De atunci acesta isi depozita branzeturile in pestera de la Nasal, tocmai pentru a profita de sporii de mucegai nobil. La petreceri, isi servea oaspetii cu branza care capata un gust deosebit.

Practic, branza insamantata natural cu spori de mucegai nobil de la Nasal (pe teritoriul comunei clujene Taga) poate rivaliza oricand cu cele mai fine branzeturi frantuzesti. Cele mai multe dintre acestea