Am martori: cind am aflat, vineri, despre demisia dlui Adrian Cioroianu, am pariat imediat pe numirea dlui Lazar Comanescu. PNL nu putea produce, din rezerva sa subtire, un candidat pentru functia de ministru de Externe care, pe de-o parte, sa presteze eficient ca sef al diplomatiei si, pe de alta parte, sa nu stirneasca fulgere in dealul Cotrocenilor. Pur si simplu, PNL nu are un asemenea om. In plus, alegerile nu sint departe, iar Ministerul de Externe nu mai e atit de dezirabil acum.
Orice politician liberal care ar fi preluat MAE ar fi intrat in confruntare cu dl Basescu si, e limpede, nimeni nu vrea sa intre in campanie cu vinatai pe fata. In plus, Ministerul de Externe nu este, asa cum s-ar crede, aducator de voturi. Aduce, poate, ceva simpatie, dar nu ajuta deloc in lupta electorala.
Esecurile electorale ale dlor Melescanu, Roman si Geoana imediat dupa ce au detinut portofoliul ar trebui sa fie suficiente argumente care sa spulbere cliseul dupa care MAE e benefic in lupta electorala. Metabolismul electoral al romanului nu e deloc sensibil la portofoliul Externelor. Solutia unui diplomat, asadar, se impunea, iar dintre diplomati nu multi ar fi fost in stare sa adune consensul celor doua palate.
Intre diplomati, dl Comanescu face figura aparte. Ceea ce uimeste la domnia sa este unanimitatea de care se bucura in clasa politica. Il place si Traian Basescu, il place si Calin Popescu Tariceanu, il place si Ion Iliescu, il place si Emil Constantinescu, il place si Adrian Nastase. De la PNTCD la PSD, nici un partid politic nu are ceva de zis impotriva dlui Comanescu. Toti il cunosc, nimeni nu-l contesta. La fel, in presa.
Daca dl Cioroianu facea unanimitate cind venea vorba despre demisie, dl Comanescu face unanimitate cind e vorba despre sustinerea numirii. Presa de astazi este elocventa pentru imaginea publica a dlui Coman
