In convorbirea sa cu Saul Bellow din 1999, transcrisa in volumul inaintea despartirii, publicat recent de Editura Polirom, Norman Manea aduce in discutie un subiect foarte actual astazi, la noi si in lume – cel al nevoii acute de dezbatere. Tema nu e deloc noua, scriitorul roman o formulase deja intr-un eseu din anii ’80, publicat in Pe contur (Cartea Romaneasca, 1984) si intitulat Cartea, criticul, cititorii. Norman Manea vorbea atunci despre variabilele relatiei arta-public-critica in functie de contextul cultural, delimitat de presa culturala si de cea cotidiana, de televiziuni, dar si de prezenta scriitorului in viata publica, deplingind absenta unor dezbateri reale pe marginea unor carti, a unor interviuri problematizante si chiar a unor traduceri din operele unor importanti scriitori straini.

„Ai spus ca discursul public, neinsotit de dezbatere, devine o corupere a libertatii cuvintului“ ii spune Norman Manea lui Saul Bellow, incercind sa provoace, astfel, o discutie despre riscurile sinceritatii in actualul climat cultural. Bellow prefera, prudent, sa „nu vorbeasca in public despre asta“, convins ca „riscul de a fi rastalmacit sau reinterpretat, de a fi luat drept o persoana fara suflet ori frivola sau drept cineva care are interese personale, dusmanul unuia sau altuia“ este mult prea mare. Desi convorbirea dintre cei doi autori – roman si american – nu limpezeste problema riscurilor sinceritatii, simpla ei formulare constituie un punct de plecare pentru rindurile de fata. Desigur, Norman Manea nu este singurul autor roman preocupat de absenta unui autentic schimb de idei, in care polemica sa se intemeieze pe argumente capabile sa imprime tensiune si altitudine oricarei dezbateri. A facut-o, recent, si H.-R. Patapievici in Despre idei si blocaje, au facut-o, rind pe rind, si alti autori, de aici sau de aiurea.

Cu toate acestea, desi