Celebrata de toti crestinii ortodocsi, ziua de Florii aminteste de intrarea lui Cristos in Ierusalim, cu cinci zile inainte de patimile Sale, dar, la romani – pentru aceia care poarta nume de flori – este si un prilej de petrecere, chiar daca ne aflam in Postul Mare. Totodata, aceasta zi a atras dupa sine, de-a lungul timpului, diferite superstitii, ritualuri ezoterice, dar si exercitarea unor practici crestinesti. Biruinta vietii asupra mortii cere post si rugaciune
Intrarea lui Iisus Cristos in Ierusalim este singurul moment din viata Sa pamanteasca in care a acceptat sa fie aclamat ca imparat. Primirea triumfala ce I s-a facut in vechime este celebrata de crestini in ziua de Florii. Precum cei care se aflau in cetatea Ierusalimului, simtind ca insusi Dumnezeu a venit in lume si intampinandu-L cu ramuri de finic si de maslin, tot asa, crestinii merg, in aceasta zi, la biserica, avand in maini ramuri de salcie, reconstituind astfel acel moment religios.
In ziua de Florii se sfintesc, prin rugaciune si stropire cu agheasma, ramuri inmugurite de salcie, care se impart apoi credinciosilor, iar acestia le tin in maini, cu lumanari aprinse, ca simbol al biruintei vietii asupra mortii. Cu aceste ramurele crestinii impodobesc icoanele, usile si ferestrele.
"De Florii, Iisus este intampinat precum un rege intors victorios dintr-o mare batalie. Credinciosii de pretutindeni sarbatoresc acest eveniment prin faptul ca se sfintesc ramuri de salcie – specifice traditiei romanesti –, care amintesc de ramurile de finic pe care le folosesc evreii la aceasta sarbatoare. Ele sunt un simbol al biruintei vietii asupra mortii, caci Christos, prin moartea sa, a invins robia pacatului si a mortii, in care neamul omenesc a cazut in urma pacatului stramosesc", explica parintele Cristian Constantin de la Catedrala Mitropolitana.
In traditia populara exista credinta
