Mănăstirea rupestră Şinca Veche este un vechi lăcaş de cult ce se află la Şinca Veche, în cotul format de Munţii Făgăraş şi Perşani, la 45 de kilometri de Braşov şi la 22 de kilometri de Făgăraş. Lăcaşul de cult se găseşte lângă comuna Şinca Veche, sub dealul Pleşu.
La Şinca Veche oamenii vin pentru legendele şi misterul lăcaşului de cult săpat în piatră. Acestui lăcaş i s-a dus vestea de „Templul Ursitelor”, „Mănăstirea Săpată în Piatră” sau „Templul de la Şinca Veche”, loc de reculegere, de împlinire a dorinţelor bune, dar şi de ceva fenomene paranormale - după părerea unora. Cunoscut mai mult sub denumirea de „Templul Ursitelor”, lăcaşul de cult din Şinca Veche se bănuieşte că are o vechime de aproximativ 7.000 de ani şi se presupune că ar fi aparţinut aceleiaşi civilizaţii care a întemeiat „Templul Alb” din Insula Şerpilor.
Şinca Veche apare în acte începând cu secolul al XII-lea şi este cunoscută, pe lângă numeroasele vestigii arheologice încă nevalorificate, graţie istoricului şi filologului român Gheorghe Şincai, a cărui familie îşi are rădăcinile aici.
Istoricul
mănăstirii rupestre
Dat fiind faptul că Şinca a fost o localitate la graniţa între România şi Imperiul Habsburgic, aceasta a avut o istorie mai năpăstuită, influenţată de comunităţile care s-au perindat în timp pe aici.
Mănăstirea rupestră nu a putut fi datată cu precizie, versiunea mai des întâlnită acceptă ca an al apariţiei 1742, moment în care bisericile ortodoxe sunt interzise. Sunt păreri care spun că mănăstirea există de câteva mii de ani, având origini dacice sau chiar mai înaintate.
În anul 1789, pastorul reformat din Făgăraş scria despre mănăstire: „Mănăstirea este tăiată în întregime în piatră de carieră şi deci nu are acoperiş. Este săpată cu pricepere, cu o muncă uriaşă, demnă de mirare. Ferestrele sunt tăiate lateral, atât de înguste î
