În timp ce în România lupta pentru cîştigarea Selecţiei naţionale Eurovision a căpătat tente “sîngeroase”, europenii şi-au desemnat candidaţi relaxaţi şi uşor... “neserioşi”.
În timp ce în România lupta pentru cîştigarea Selecţiei naţionale Eurovision a căpătat tente “sîngeroase”, europenii şi-au desemnat candidaţi relaxaţi şi uşor... “neserioşi”.
Mai e puţin, mai e un pic pînă la marele nimic, am putea spune, ca-n celebrele versuri ale lui Mircea Dinescu, despre concursul Eurovision din acest an. Ce bătălii interminabile pentru biletul către Belgrad au fost în România, am văzut cu toţii. Însă, aruncînd o privire şi-n curţile vecinilor, ne întrebăm dacă a meritat atîta încrîncenare... mioritică. Europenii (mai ales cei din prima semifinală, ciur prin care trebuie să treacă şi Nico&Vlad Miriţă) sînt foarte relaxaţi. Dacă ar fi să fim răi, am putea spune chiar că-şi bat joc de celebrul concurs de muzică de pe bătrînul continent.
VEDETĂ DOMESTICĂ. De departe cel mai trăsnit concurent din semifinala în care participă şi România, la 20 mai, este reprezentantul Irlandei. Curcanul Dustin este cel mai cunoscut personaj din aria divertismentului din această ţară, totodată politician şi vedetă de televiziune. De 17 ani nu are nici o emoţie în faţa camerelor de luat vederi. În fond, este o marionetă. A lansat şase albume şi 12 single-uri, a fost fruntaş în topurile muzicale de mai multe ori şi a vîndut atîtea CD-uri că ar fi trebuit să primească vreo 25 de discuri de platină. În politică, deşi nu a candidat niciodată cu adevărat, şi-a cîştigat simpatia electoratului irlandez. La alegerile prezidenţiale din 1997, în urne au fost găsite cîteva sute de buletine de vot pe care scria “Curcanul Dustin”. Ce-i mai rămînea de făcut bietei păsări domesticită de televiziune? Să candideze la Eurovision, cu piesa “Irelande Douze Pointe” (“Irlanda –
