Nu se poate să nu fi văzut vreodată o cutiuţă muzicală. În podul casei bunicilor, pe etajera din sufragerie sau în raionul de jucării. Ingeniosul instrument muzical a fost inventat de elveţianul Antoine Favre.
Nu se poate să nu fi văzut vreodată o cutiuţă muzicală. În podul casei bunicilor, pe etajera din sufragerie sau în raionul de jucării. Ingeniosul instrument muzical a fost inventat de elveţianul Antoine Favre.
În 1796, ceasornicarul Antoine Favre a început să creeze mecanisme muzicale micuţe, care erau încorporate în ceasurile de mînă sau de buzunar. Trăsnita invenţie a prins imediat la public, dar şi la alţi pasionaţi într-ale ceasornicăriei. În secolul al XIX-lea s-a născut chiar o adevărată industrie de producţie la scară largă a cutiilor muzicale de dimensiuni, culori şi forme care mai de care mai diversificate.
Cutia muzicală funcţiona după un principiu relativ uşor – un tambur sau un cilindru cu ştifturi (cuie cilindrice) acţiona prin răsucire un grup de “dinţi” care vibrau şi care erau acordaţi pe anumite note muzicale, care redau una sau mai multe melodii cu sunete clare. Prin învîrtirea tamburului – cu ajutorul unui mecanism cu arc (ca la ceasuri) – se punea în mişcare o manivelă sau o cheie. Schimbarea tamburului permitea “intonarea” de către cutiuţa muzicală a diferitor melodii. Interesantul instrument s-a construit sub formă de cărţi, de tabachere, de ceasuri, pendule, felicitări, măsuţe de toaletă, tablouri, trenuri, scene cu păpuşi. Cutia muzicală originală a fost dezvoltată de-a lungul anilor. Aşa au apărut cutiuţele cu cilindri şi cele cu disc. Cutia muzicală a lui Favre a precedat apariţia ceasurilor deşteptătoare, a carilonului (orologiu cu cilindru, pîrghii şi clopote muzicale, instalat, de regulă, în turnurile oraşelor), a flaşnetei şi a altor instrumente muzicale.
La începutul secolului
