Prin 1986, un tinar bariton clujean atragea atentia publicului bucurestean, dar si ascultatorilor radio, care descopereau cu uimire un glas superb, amplu, metalic, generos, cu acut stralucitor: Alexandru Agache. Acesta a fost atunci aplaudat entuziast intr-un concert la sala Radio, si a fost invitat apoi la Opera intr-un spectacol cu Barbierul din Sevilla de Rossini care, din pacate, a trecut neobservat. Atit. L-am intrebat atunci cum de nu face o cariera „adevarata“? A zimbit ridicind din umeri…
[Cititi integral articolul in Observator cultural 161]
Prin 1986, un tinar bariton clujean atragea atentia publicului bucurestean, dar si ascultatorilor radio, care descopereau cu uimire un glas superb, amplu, metalic, generos, cu acut stralucitor: Alexandru Agache. Acesta a fost atunci aplaudat entuziast intr-un concert la sala Radio, si a fost invitat apoi la Opera intr-un spectacol cu Barbierul din Sevilla de Rossini care, din pacate, a trecut neobservat. Atit. L-am intrebat atunci cum de nu face o cariera „adevarata“? A zimbit ridicind din umeri…
[Cititi integral articolul in Observator cultural 161]
