Vreau să încep acest editorial cu un mic comentariu despre incidentele de la finalul partidei cu Oţelul Galaţi, la o parte din ele având o implicare directă. Deşi nu-mi propusesem să ating acest subiect, adoptând mai mult tactica omului care nu a văzut acel schimb de replici drept un incident notabil pentru întreaga presă, mă văd nevoit să ofer unele explicaţii. Acestea nu constituie o scuză sau o disculpare a mea, ci doar părerea unui om implicat în acea dispută.

Totul a început în momentul în care, îndreptându-se spre vestiar, i-am reproşat lui Dorel că trebuia să-l lase pe Wobay să execute acea lovitură liberă din final şi să se ducă el la primire, pentru că nu ar fi fost benefică prezenţa în careu a „giganţilor“ Luţu, Gângioveanu şi Wobay, în eventualitatea unei centrări. Strict pe această fază am discutat, însă Stoica a început să ţipe, susţinând că ne luăm numai de el şi i se cere socoteală mereu doar lui. Un punct de vedere foarte bun, având în vedere faptul că au fost alţii precum Bărboianu, Prepeliţă sau Mitchell inexistenţi în acest joc, însă exprimat într-un moment în care lui Stoica i s-a reproşat altceva.

Dorele, nu are nimeni nimic cu tine. Nici la meciul cu UTA din tur, când ţi-am spus că, deşi jucai deplorabil, altă soluţie nu ai avea decât să încerci să dai totul pe teren, nu ţi-am reproşat nimic astfel încât să te revolţi şi să afirmi că eu te urmăresc la fiecare meci pentru a te critica. Părerea generală este însă că ai foarte multe greşeli la activ, unele dintre ele chiar influenţând rezultatul final (partida de la Piatra Neamţ ), dar, repet, nu are nimeni nimic cu tine. Critica e constructivă, se spune, şi e bazată pe chestii palpabile. Ar trebui să te supere propriile evoluţii şi nu fanii care plătesc bilet şi vin după echipă prin ţară, atunci când contestă unele prestaţii ale jucătorilor.

Revenind la momentul apropiat, urmează tr