- Politic - nr. 76 / 17 Aprilie, 2008 Ca "papiist" convins, ca unul care am intrat pe portile acestui liceu pe vremea cand disciplina in scoala o impuneau mai mult elevii decat dascalii, pentru ca fiind, pe vremea aceea, un liceu exclusiv pentru baieti, exista o ierarhie clara a ordinii si disciplinei interne pe care o respectau toti elevii, de la clasa I si pana la a X-a, care era clasa terminala, ordine care insemna, in primul, un respect deosebit acordat dascalilor, toti, in corpore, nume mari, somitati in domeniul lor, si apoi elevilor din anii mai mari, carora, tu, "mucea" dintr-o clasa primara, nu aveai dreptul sa le stai in cale. Era timpul valorilor, timpul cand principala preocupare era cartea, cea dintai indeletnicire, de la mic la mare nefiind alt gand decat invatatura, reusita in viata in vremuri grele, de crunta saracie, ceea ce nu insemna ca baietii nu aveau si alte preocupari, printre elevi fiind numerosi campioni nationali la diverse ramuri sportive, ce sa mai spunem de elevii care colaborau la revistele de specialitate, de matematica, fizica etc., in lipsa unor concursuri nationale pe specialitati, cunoscutele olimpiade scolare de azi. Nu pot spune ca aveam "olimpici", respectiv elevi care sa reprezinte scoala la intrecerile pe obiecte de invatamant, pana la nivel national, asa cum se intampla astazi, cand aria de afirmare a unui elev este mult mai larga, si pe care, fireste, copiii o valorifica din plin. Un absolvent de "Papiu" putea fi considerat atunci, suta la suta, admis la orice facultate din tara, nivelul pregatirii, seriozitatea, ca si calitatea educatiei permitandu-le absolventilor deschiderea usilor oricarei universitati din tara, caci de plecare in strainatate nici vorba. Cu atat mai mare mi-a fost bucuria de a participa, in urma cu doua zile, la acest atat de drag acum Colegiu National, la o festivitate de decernare a unor Diplome de