Presedintele UDMR, Marko Bela, considera ca, in anii ’90, alternativa la dialogul politic cu reprezentantii etniei sale era escaladarea violentelor de strada
Unul dintre cei mai longevivi lideri postdecembristi, Marko Bela, este multumit cand priveste in urma. Drepturile obtinute pentru minoritatea maghiara de-a lungul ultimilor ani au dovedit inca o data eficienta „politicii pasilor marunti". UDMR a aplicat-o cu succes in negocierile cu partidele romanesti, reusind sa-si mentina influenta asupra guvernului, din 1996 pana acum. Marko Bela ne-a vorbit „La masa Adevarului" atat despre castigurile si planurile imediate ale Uniunii, cat si despre modul in care se raporteaza la partenerii si adversarii sai politici.
- Conduceti UDMR din 1993. De unde ati luat Uniunea si unde ati ajuns?
- In ceea ce priveste UDMR, eu cred ca s-a schimbat foarte mult. In '93, au existat doua tabere, aproape egale. Am avut situatii cand doua-trei voturi au decis de fapt in Consiliul Reprezentantilor UDMR. Din acest motiv, am avut lupte interne extrem de dure. De peste 15 ani, nu mai avem astfel de situatii interne si majoritatea celor din UDMR sustine politica conducerii, ceea ce nu inseamna insa ca nu avem opozanti. Totusi, e o relativa liniste si acest lucru este foarte important.
Inca din '96, cand am intrat in guvern cu CDR, existau aceste lupte, aceste conflicte interne. In primii ani, '97-'98, s-a pus pe tapet problema ramanerii in guvern si am avut o permanenta contestare a participarii noastre la guvernare. Este adevarat ca anumite grupari, intre timp, au iesit din UDMR si au constituit mai multe asociatii, societati civile, Consiliul National Secuiesc, Consiliul National al Maghiarilor din Transilvania, si dupa aceea s-a ajuns la reinfiintarea Partidului Civic Maghiar.
- E mai divizata maghiarimea decat acum 15 ani?
