Cu putine (si tragice) exceptii, un copil nu poate fi vinovat. El devine partial responsabil - moral si juridic - dupa pubertate (fara a uita faptul ca aceasta se instaleaza la varste variabile si dureaza mai mult ori mai putin, de la caz la caz). In Romania s-a convenit asupra existentei unui prag generic la 14 ani, atunci cand devii cetatean cu act de identitate. In SUA, la 16 ani capeti dreptul de a sofa pe drumurile publice.
Deplin responsabil devii la majorat, atunci cand ti se completeaza si drepturile civile, inclusiv acelea de a alege si a fi ales. La noi, acest moment este stabilit la 18 ani. Americanii - care iti dau drumul pe sosele cu doi ani mai devreme - nu te lasa, in schimb, sa bei alcool in localuri decat dupa varsta de 21 de ani.
Plus-minus doi-trei ani conteaza mai putin. Important este altceva: pentru absolut tot ceea ce face un copil, responsabili sunt parintii lui (sau inlocuitorii acestora), educatorii, profesorii, ceilalti adulti din viata minorului.
Asadar, daca va enerveaza un copil, daca e obraznic, daca va deranjeaza in orice fel - nu va indreptati nemultumirea spre minor, ci spre parintii lui! Cu cat e mai fraged, cu atat mai abitir trebuie indreptata corect supararea. Este aberant sa te stropsesti la un pui de om care abia daca stie sa vorbeasca si nu intelege ce vrei de la el.
Exista trei amendamente. In primul rand, daca gesturile necontrolate ale copilului sunt pe cale sa-ti provoace un rau, fie si minor (de pilda, sa-ti murdareasca hainele), e de la sine inteles ca mai intai trebuie sa te pui la adapost, iesind pur si simplu din "raza de actiune". De foarte multe ori, insa, e suficienta o vorba blanda.
In al doilea rand, ce faci daca parinteleitutorele nu se afla prin preajma sau nu stii cum sa-l identifici (intr-o mare de oameni)? Cand manifestarile copilului nu sunt din cale-afara de periculoase, a
