Menta este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale cultivate pe teritoriul ţării noastre, fiind folosită din antichitate ca remediu natural în tratamentul afecţiunilor digestive. Menta este o plantă ierboasă, perenă, foarte rezistentă, care poate fi cultivată atât în grădină, cât şi în ghivece. Există mai multe varietăţi ale acestei plante, cele mai cunoscute fiind Mentha piperita şi Mentha spicata. Mentha piperita este o plantă de aproape 90 de cm înălţime, cu rădăcini adânci, pătrăţoase, şi frunze cu tentă purpurie. Florile au culoarea violet-deschis, apar la capătul ramurilor şi înfloresc pe toată perioada de creştere a plantei. Mentha spicata nu depăşeşte 60 de cm înălţime şi are frunzele uşor întoarse, cu nervuri foarte pronunţate. Florile sunt de culoare albă-purpurie, cresc pe ramuri lungi de 5-10 cm şi înfloresc de primăvara până toamna. Planta se poate recolta pe toată perioada de înflorire, de la începutul lunii iunie până la sfârşitul lui august. Cu cât culegeţi mai multe frunze, cu atât ea va creşte mai repede. De la mentă se folosesc doar frunzele. După recoltare, acestea se depozitează în locuri uscate şi întunecate. Proprietăţile terapeutice ale mentei se datorează mentolului, un ulei volatil care se găseşte în proporţie de 2,5% în frunzele plantei. Efecte terapeuticeMenta are proprietăţi antiseptice (luptă împotriva infecţiilor), astringente (contribuie la curăţarea sebumului şi la închiderea porilor), depurative (favorizează eliminarea toxinelor din organism), cicatrizante şi calmante. Frunzele de mentă conţin mentol, dar şi alte substanţe cu importante proprietăţi terapeutice, precum tanin (12%, sub formă de acid cafeic), vitamina C, acizi organici, săruri minerale şi substanţe antibiotice. Frunzele de mentă se administrează fie sub formă de infuzie sau de pulbere. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze şi 200 de ml de apă fierbi