Chiar daca mergi cu viteza legala pe soseaua Cluj-Oradea, imaginea castelului de la Ciucea apare brusc, ca intr-o fotografie miscata, au vol d?oiseaux, asemanatoare in dinamica neclara cu cea reprodusa pe forzatul catalogului ce insoteste expunerea colectiei de pictura romaneasca a Veturiei si a lui Octavian Goga la Muzeul de Arta din Cluj.

Am scris intai "Veturiei" fiindca sotia poetului chiar le-a posedat mai mult, supravietuindu-i sotului - doborat pe treptele resedintei din Ardeal de apoplexie sau de otravurile lui Moruzov comandate de Carol al II-lea - 41 de ani. De altfel, Veturia Goga domina, din tabloul pictat de Camil Ressu in 1924, intreaga expozitie, prin cei aproape doi metri inaltime ai panzei (dubla ca dimensiuni fata de urmatorul tablou) si prin poza cvasimonarhica, accentuata de haina coborata pe brate pana la podea ca o hlamida si de esarfa ce-i inconjoara fruntea ca o coroana.

Cu siguranta, la fel de suveran a stapanit ea si viata poetului care, dupa ani buni de pasiune adulterina, i-a obtinut Veturiei libertatea, cu trei ani inainte de pictarea tabloului, promitandu-i primului ei sot, preotul Triteanu, scaunul episcopal de Roman. In portretul facut poetului in 1920 de acelasi Ressu, vedem un chip ce poarta inca amprenta unei candori juvenile, umbrita doar de fixatia indepartata a ochilor albastri si de buzele subtiate acum de o explicabila tensiune nervoasa.

Muzeul din Ciucea ii datoreaza vaduvei lui Goga infiintarea si constituirea patrimoniului pe baza obiectelor de arta si memorialistica aflate aici si in resedintele de la Bucuresti si Predeal. La fel ii datoreaza si ridicarea Mausoleului, construit cu banii obtinuti din vanzarea terenurilor de peste Cris si decorat cu mozaic de Murano. In ciuda acestor certitudini, biografia cuplului si mai ales a Veturiei, "femeia de o salbatica vitalitate, cu apetit de felina la ospat