În liniştea primei ore de atelier - cînd să mă-ndrept spre şevalet pentru a reveni la silueta Angelinei Jolie, începută aseară - o ştire pe RFI îmi deturnează pasul: în SUA, o adolescentă din patru are boală venerică transmisibilă! La prima vedere, nimic nou. Luînd în calcul emanciparea totală a continentului transoceanic, ce dă tonul modernităţii multiple. Nu de ieri - de azi. Cînd însă aceeaşi menţionată statistică priveşte Europa estică, aici complicaţiile în materie sînt şi mai dramatice. Sugerîndu-ne drama trăită de ţările căzute sub dominaţia Moscovei, jumătatea de secol totalitar ţinănd sub control - sau minţind propagandistic - pulsiunile vieţii sexuale. O dată scăpate din frîu, după prăbuşirea sistemului, cunoscînd forme din ce în ce mai dubioase de manifestare: incapacitatea de a gestiona eficient maladia, preponderent sifilis, comerţul cu carne vie, inimaginabilele soluţii ale practicii ca atare, deviaţiile gay etc. Administraţiile statelor recent emancipate de sub falsitatea totalitară se află în situaţia de a efectua o trecere cît mai puţin traumatizantă de la trecuta abordare punitivă la permisivitatea aliniată Occidentului.
Justificare atenuantă?: cursul inexorabil al evoluţiei globale!
Spre seară, bat la uşa magistrului O. din Universitate. Pentru periodicele noastre... evaluări generale. Trec prin pîlcul masiv de trăpaşe argintate. Doar cîţiva băieţi. Dialogul cu cel vizitat pleacă, evident, de aici. Arătîndu-se în cunoştinţă de cauză, pune diagnosticul lui definitiv misogin: proaste, insulte, cu tupeu. Băieţii sînt altfel. Nu-l pot contrazice decît cu antinomicul: superbe!
Episod galant. în prezenţa refrişantă a doamnei N. Evitînd, de data asta, orice divagaţie pleziristă şi fixîndu-se - puţin prea pătimaş - pe dramele familiei contemporane. în acută dilemă, aceasta. Cea mai nouă: apelul femeii moderne (
