London Book Fair (14-16 aprilie), desfăşurat în mod tradiţional la Earls Court, a prilejuit o premieră pentru noi, românii, în primul rând, dar şi pentru editorii, agenţii şi librarii străini: prima participare cu un stand naţional a României.
O suprafaţă generoasă, un spaţiu deschis, 25 de edituri, mobilier în alb şi galben, culori care au pus în evidenţă coperţile cărţilor. Organizator, Institutul Cultural Român din Bucureşti, împreună cu filiala sa din Londra, condusă de Gabriela Massaci.
O primă nelămurire a fost cum s-ar putea traduce pentru străini sloganul sub care a expus ţara noastră: „Writers from a Country Hard to Write: Romania“. Un joc de cuvinte un pic prea şugubăţ şi criptic în acelaşi timp. Dar ca să fie mai uşor de scris despre noi, tot ICR a organizat un seminar sub titlul (mult mai direct de această dată!) „Book Business in Romania“, la care criticul Marius Chivu a prezentat piaţa de carte şi noua generaţie de autori, iar editorul Florin Bican a explicat programul de finanţare pentru traducerea şi publicarea autorilor români peste hotare.
„Un stand al României la Londra înseamnă mult mai multe oportunităţi în a prezenta şi vinde literatura română pe toate pieţele lumii. Pe lângă celelalte participări româneşti la Paris sau Frankfurt, Londra era o etapă absolut necesară“, a spus Jean-Baptiste Bourrat, de la Editura pariziană Les Arènes.
Şi nici o critică? Poate câteva întrebări de editor: De ce Rao cu atât de puţine cărţi? De ce şi Brumar? Cine este Triade? După ce criteriu a participat Simetria? Lângă toţi ceilalţi (Igloo Media, Ad Libri, All, Cartea Românească, Corint, Curtea Veche, Humanitas, Nemira, Niculescu, Noi, Paralela 45, Polirom, Muzeul Literaturii, Teora, Trei, Tritonic) poate ar mai fi fost loc pentru Eikon de la Cluj, Art de la Bucureşti sau Institutul European de la Iaşi.
