Ca gen, opera comica - acceptiunea mai larga a genului denumit initial opera buffa - reprezinta o constanta repertoriala in mai toate orasele importante din Europa.
Gen dedicat crearii unei bune dispozitii elevate, de care omul modern are tot mai multa nevoie, opera comica este prezenta si la noi, dar dedicata in principal celor mici.
Am simtit parca si mai acut aceasta slaba reprezentare a operei comice pentru oameni mari din peisajul cultural national - nu doar din Bucuresti - cu ocazia vizionarii la Opera Comica pentru Copii (institutie a carei sala de spectacol se afla la Palatul Copiilor) a musical-ului O noapte furtunoasa, text adaptat dupa capodopera lui Caragiale pe muzica lui Roman Vlad.
O noapte furtunoasa pentru copii?, m-am intrebat in drum spre sala de spectacol pe care am avut ocazia sa o vad doar arhiplina. In mod evident, o provocare. Numai ca aceasta nu se referea doar la adaptarea pentru copii a bine cunoscutei intrigi caragialene, ci mai ales la efortul constant depus de aceasta mica, dar foarte activa institutie-unicat de spectacol, de a-si depasi permanent propria conditie, prezentand in cadrul unor productii din ce in ce mai complexe fie mituri ale literaturii universale, cum a fost cazul baletului de buzunar Pygmalion, fie pagini clasice ale literaturii nationale precum Coana Chirita, ori aceasta recenta premiera cu O noapte furtunoasa.
Reuseste aceasta montare sa se adreseze publicului-tinta declarat? Raspunsul este categoric afirmativ. Chiar daca ironia muscatoare a unor tipologii sociale mereu actuale, in care tema adulterului combinata cu inclasabilul "angel radios" pot fi mai mult sau mai putin intelese ca atare de cei aflati in clasele primare, totusi cheia generala a spectacolului este una adaptata universului literar al scolarului. Scenografia si costumele Vioricai Petrovici si miscarea coregrafica conceput
