"La Editura Historia a apărut al şaselea volum (anul 1924) din „Însemnările zilnice“ ale Reginei Maria." Sursa: Sorin Antonescu
Un regal de feminitate regală. Ori de câte ori cutreier prin caietele reginei mă înfior fermecat de deplinătatea feminităţii sale. O nemaiîntâlnită însumare de calităţi. De-o parte senzualitatea catifelată, căldura iradiantă, nobleţea princiară, erotismul învăluitor şi maternitatea preocupată sau, uneori, uşor încruntată. De cealaltă, abilitatea diplomatică, energia debordantă, ambiţia şi plăcerea exercitării puterii, subtilitate şi echilibru în judecăţi, gesturi, verdicte. Seducătoare alchimie a sângelui rus cu cel britanic, Regina Maria cumpăneşte perfect pragmatismul cu sentimentalismul, mândria şi jubilaţia de-a conduce cu măsura şi cultul slujirii, afecţiunea şi discreţia, generozitatea şi fermitatea, pe scurt: fascinaţia dăruirii. Adoră să (se) ofere, îi place să primească („sunt un mare dăruitor şi un mare primitor“). Şi totul într-o ataşantă trepidaţie, o extraordinară vitalitate, fervoarea nesăţioasă a naturilor ultrahărăzite.
Chiar dacă, împuns nu o dată de corniţele pizmaşilor drăcuşori ai istoriei mici, eşti ispitit să-i plantezi captivantei partituri căte un bemol cârtitor (relaţia cu Barbu Ştirbey, colonelul Boyle ş.a.m.d.), să vezi preţuirea arătată lui Ionel Brătianu în defavoarea lui Iuliu Maniu, să te amuzi pe seama cochetăriilor picante ce marchează întâlnirile cu Martha Bibescu, Maruca Cantacuzino, Cella Delavrancea ş.a., ori să subliniezi pasajele de minimalizare a plăpândului Nando (adică Regele Ferdinand, taxat adesea de ezitant cu puseuri isteroide, definitiv marcat de irepresibile slăbiciuni în guvernare) paralel cu efectele voinţei de putere - e limpede că nimic nu poate să umbrească decisiv luminozitatea acestei fiinţe imperiale. Cum singură observă, „nu am fost niciodată Femme du Monde, eu
