Luata de ceva timp in bratele salvatoare ale Poliromului, Editura Cartea Romaneasca si-a imbunatatit mult imaginea si reuseste azi sa faca fata cu succes exigentelor pietei, atat prin calitatea propriu-zis materiala a produsului finit (volumele sunt tiparite in excelente conditii), cat si prin selectia mai atenta a scriitorilor trecuti prin furcile caudine ale unei comisii girate de insusi Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii.
Chiar daca s-au strecurat destule carti submediocre (intamplator, desigur, si nu din cauza tranzactiilor clientelare, alisverisurilor de veche traditie autohtona - cum s-au grabit a spune gurile rele), mecanismul functioneaza in genere fara gres, justificand pe deplin laudabila investitie. Era de asteptat ca proza sa nu fie aici punctul tare, avand in vedere concurenta editurii-mama, obisnuita sa opreasca pentru sine ceea ce-i mai apetisant. Apoi, seria de poezie cu CD a impus un nou concept de marketing plus cativa autori remarcabili, dar nu a izbutit sa castige si increderea breslei.
Prin urmare, miza cea mai mare mi se pare a fi colectia de critica si istorie literara, domeniu complet neglijat de celelalte edituri, in goana dupa profituri lesnicioase. Ei bine, punand la bataie reteaua de difuzare a Poliromului si strategiile promotionale aferente, managerii Cartii Romanesti au izbutit sa faca o afacere profitabila si din cercetarea istoriografica - exemplul cel mai la indemana il constituie volumul semnat de Iulian Costache (Eminescu. Negocierea unei imagini), care e deja un bestseller vandut in peste 1.000 de exemplare in doar doua luni.
In cazul de fata, succesul se datoreaza nu numai reclamei editoriale, cat - mai ales! - calitatii exceptionale a discursului critic si noutatii (nu ma sfiesc a zice) revolutionare in materie de interpretare. Profesor la universitatea bucuresteana, unde preda literatura "marilor clasici"
