Spre final

Un eveniment autentic, în sfârşit, între atâtea altele false : apariţia recentă a volumului 6 al Dicţionarului general al literaturii române (literele S - T). Cu volumul 7, aflat în lucru, echipa coordonată de Eugen Simion va duce la capăt o însemnată operă naţională de cultură.

Ca şi volumele dinainte şi acesta impresionează prin amplitudine, prin deschiderea către un mare număr de autori vechi şi noi. Am spus de autori pentru că Dicţionarul general, astfel cum a fost conceput, face loc nu doar scriitorilor, ci şi altor categorii de oameni ai scrisului. "Nu ne-am propus, scria Eugen Simion în prefaţa la primul volum, să aplicăm în exclusivitate criteriul literarităţii, pentru că n-am putut elimina scrierile ce vin în atingere cu literatura şi, în genere, ilustrează zonele ei culturale generale". Vor figura, în consecinţă, în Dicţionar, pe lângă scriitori (poeţi, prozatori, dramaturgi, critici şi istorici literari), filologi, folclorişti, etnologi, teologi, filozofi ai culturii, autori de ediţii din clasici, memorialişti politici, jurnalişti, traducători. Şi este firesc. Literatura există ca expresie a unei ambianţe de cultură pe care o creează, prin conlucrare, mulţi şi feluriţi factori. Este motivul pentru care Dicţionarul consacră articole şi instituţilor culturale din trecut şi de azi (academii, asociaţii de literaţi, de oameni de teatru, cenacluri etc.), precum şi publicaţiilor cu profil literar-artistic, ziarelor cu rubrici culturale, curentelor şi şcolilor literare. Să mai spunem, tot pentru a releva amplitudinea Dicţionarului, că acesta acordă atenţie fenomenului literar românesc din ţară şi dinafara frontierelor, adunând laolaltă, cum nota Eugen Simion în amintita prefaţă, "pe toţi cei care au scris şi scriu în limba română".

Dar să urmărim mai de aproape, în câteva aspecte, acest al şaselea volum al Dicţiona