- Editorial - nr. 77 / 18 Aprilie, 2008 "Dorim ca Tinutul Secuiesc, de la Cheile Bicazului pana la dealurile de langa Tarnave, de la Chichis pana la ultimul sat locuit de secui, la vest de Targu-Mures, sa nu mai fie divizat de hotare artificiale, impuse de comunisti"; "Initiem formarea judetului «Tinutul Secuiesc», prin unificarea judetelor Harghita, Covasna si partea din judetul Mures, unde se gaseste Scaunul Mures, adica, acele localitati care formeaza «Tinutul Secuiesc», asa cum este descris acesta in anexa la proiectul de lege privind autonomia regiunii, cu posibilitatea ca sa se alature si alte localitati". Cele de mai sus fac parte din elucubratiile cuprinse in "Hotararea privind unitatea poporului secuiesc", data publicitatii la Gheorgheni, la 30 noiembrie 2007, "pentru a da avant cauzei autonomiei Tinutului Secuiesc" si pentru a mobiliza consiliile secuiesti din localitatile Tinutului, de catre Rokaly József, presedintele Consiliului Secuiesc din Gheorgheni. Ma asteptam atunci, ca si conducerea Forumului Civic al Romanilor din Covasna si Harghita, la o reactie prompta a Guvernului si a clasei politice de la noi. Tacere! Precum tot tacere de mormant a urmat si dupa ce Markó Béla, Printul Barbison, visa si anunta "noua descalecare" pentru redobandirea "patriei pierdute". Sloganul fluturat, atacurile la articolul 1 din Constitutie si campania antiromaneasca nu-i deranja si nu-i ingrijora, catusi de putin, pe guvernantii actuali care au batut palma cu UDMR. Deoarece, in aceasta guvernare bearca, scopul scuza mijloacele! Neluand atitudine fata de astfel de declaratii condamnabile _ tot Markó Béla, pe atunci vicepremier in Guvernul Tariceanu, arata cu degetul spre romani, invitandu-i sa invete limba maghiara, deoarece "mananca paine secuiasca!" _, lipsa de reactie a guvernantilor inseamna incurajare si complicitate tacita. Intorcandu-ne la acel Rokaly-ul cu pricin